CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre) Vezi definitia »

HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre]. Vezi definitia »

ENDOMÉTRU s.n. Mucoasă internă a uterului. [< fr. endomètre]. Vezi definitia »

MINÍSTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. ♦ ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister) Vezi definitia »

ÁCRU², -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus. Vezi definitia »