NEURÍSM s.n. Teorie care atribuia toate fenomenele vieții organice unui flux nervos. [< fr. neurisme, cf. gr. neuron – nerv]. Vezi definitia »

PARAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a se magnetiza temporar în direcția intensității locale a câmpului magnetic. (< fr. paramagnétisme) Vezi definitia »

MINIATURÍSM s. n. (Rar) Arta miniaturistului; p. ext. manieră artistică care constă în preocuparea pentru aspectele miniaturale, delicate ale realității. [Pr.:-ni-a-] – Miniatură + suf. -ism. Vezi definitia »

CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1). Vezi definitia »

SEMITÍSM s. n. 1. caracter semitic. 2. expresie după modelul unei limbi semitice sau împrumutată dintr-o asemenea limbă. (< fr. sémitisme) Vezi definitia »