STRUCTURALÍSM s. n. Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom, că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează reciproc. ♦ P. gener. Teorie și metodă aplicată în domeniul unor științe umaniste, care își propun să descopere și să descrie sistemele de relații din știința dată. – Din fr. structuralisme. Vezi definitia »

OBIECTIVÍSM s.n. Falsă obiectivitate prin care unii ideologi își maschează poziția de clasă în teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fără a lua față de ele o atitudine critică. [Cf. rus. obiektivizm, fr. objectivisme]. Vezi definitia »

VAGINÍSM s. n. Contracție spasmodica dureroasă a mușchiului constrictor vaginal. – Din fr. vaginisme. Vezi definitia »

JEMANFIȘÍSM s.n. (Franțuzism, fam.) Nepăsare, indiferență. [Var. manfișism s.n. / cf. fr. je m'en-fichisme]. Vezi definitia »

ALBINÍSM s. n. 1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului. 2. absență a clorofilei în frunze. (< fr. albinisme) Vezi definitia »