ABERÁȚIE, aberații, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism. Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui, în jurul axei proprii, și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio. Vezi definitia »

FILANTROPÍE s.f. Caritate, dărnicie, binefacere (făcută în folosul celor săraci). [Gen. -iei. / cf. fr. philanthropie]. Vezi definitia »

ANIZOPÍE s. f. defect de vedere prin hipermetropie la un ochi și miopie la celălalt. (< engl. anisopia) Vezi definitia »

SEPTENÁRIE s. f. strofă din șapte versuri. (< it. settenario) Vezi definitia »

BRADIPEPSÍE s. f. digestie lentă. (< fr. bradypepsie) Vezi definitia »