PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. Vezi definitia »

ÎNTĂRÍRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări. Vezi definitia »

CAPSOMERE (‹ fr.) s. f. pl. Unități structurale ale capsidei dispuse simetric (helicoidal sau cuboidal). Numărul lor constituie un criteriu de clasificare a virusurilor. Vezi definitia »

ORHESTRÁRE s.f. v. orchestrare. Vezi definitia »

zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri Vezi definitia »