Definita cuvantului partiție
PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu partiție
CORTECTOMÍE s. f. rezecție a unei părți din scoarța cerebrală. (< fr. cortectomie) Vezi definitia »
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »
TRANSLÁȚIE s.f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele acestora să se miște de-a lungul unor drepte paralele, parcurgând distanțe egale. ♦ (P. ext.; rar) Deplasare. [Gen. -iei, var. translațiune s.f. / cf. fr. translation, lat. translatio]. Vezi definitia »
-TRIPSÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „zdrobire”, „strivire”. [< fr. -trypsie, cf. gr. tryein]. Vezi definitia »
Etimologie. Din lat. pervāsus, participiul trecut de la pervādere („a pătrunde”).
Pronunție AFI: /per.va'ziv/
Adjectiv: care prezintă calitatea sau tendința de a se împrăștia, de a pătrunde peste tot.
Sinonime-penetrant
Traduceri- pătrunzător Vezi definitia »