Definita cuvantului partiție
PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu partiție
FUMĂRÍE, s. f. Cantitate mare de fum; fumăraie, fumegai. – Fum + suf. -ărie. Vezi definitia »
TEHNOCRAȚÍE s.f. 1. Orientare în politologia și sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere]. Vezi definitia »
țepeníe s.f. (înv.) forță, tărie, putere. Vezi definitia »
DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. (Pop.) 1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2. Soție de doctor (1); femeie care practică medicina. – Doftor + suf. -oaie. Vezi definitia »
PALUDOTERAPÍE s.f. Malarioterapie. [Gen. -iei. / < fr. paludothérapie]. Vezi definitia »