TUTÓRE/TUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutelă (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur) Vezi definitia »

RÂNDUÍRE, rânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) rândui și rezultatul ei. – V. rândui. Vezi definitia »

FARADIZÁRE s.f. Tratament al anumitor părți bolnave ale corpului cu ajutorul curenților de inducție; faradoterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. faradisation]. Vezi definitia »

ÎNTRUCHIPÁRE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei. – V. întruchipa. Vezi definitia »

DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. – V. dezorganiza. Vezi definitia »