FRONTOLOGÍE s.f. Parte a meteorologiei care studiază fronturile meteorologice. [Gen. -iei. / < fr. frontologie]. Vezi definitia »

OMOLOGÍE, omologii, s. f. (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie. Vezi definitia »

TAHIARITMÍE s. f. aritmie, însoțită de tahicardie, datorată fibrilației auriculare. (< fr. tachyarythmie) Vezi definitia »

primățíe s.f. (înv.) funcție, demnitate, calitate de primat (cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice). Vezi definitia »

CONTRACÉPȚIE s. f. anticoncepție. (< fr. contraception) Vezi definitia »