FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite. Vezi definitia »

BLÉNDĂ¹ s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. Vezi definitia »

bitúș(c)ă, bitúș(t)i, s.f. (reg.) cojocel, cojoc, sarică. Vezi definitia »

MUSCARÍNĂ, muscarine, s. f. Alcaloid foarte toxic, puternic inhibitor cardiac, prezent în unele ciuperci otrăvitoare. – Din fr. muscarine. Vezi definitia »

SUBZÓNĂ s.f. Subdiviziune a unei zone. [Cf. fr. sous-zone, it. sotto zona]. Vezi definitia »