RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură. Vezi definitia »

iuzbáșă s. m. – Căpitan al unei companii de o sută de infanteriști. Tc. yüzbași (Șeineanu, III, 72). Sec. XVII, înv. Este dublet al lui izbașa, s. m. (secretar al Sfatului), sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

șoricioaică s. f. sg. alcool de calitate inferioară. Vezi definitia »

PARAMORFÓZĂ s.f. Proces de transformare a structurii corpurilor, păstrând compoziția chimică și forma exterioară a cristalului inițial. [< germ. Paramorphose]. Vezi definitia »

ȘTERGHÍNĂ, șterghine, s. f. (Reg.) Cuvertură de pat, țol. Vezi definitia »