Definita cuvantului bătătură
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bătătură
CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea motorului. – Din fr. calamine. Vezi definitia »
DUNGULÍȚĂ, dungulițe, s. f. Diminutiv al lui dungă (1); dunguță. – Dungă + suf. -uliță. Vezi definitia »
RADÚLĂ, radule, s. f. Placă chitinoasă cu numeroși dințișori, asemănătoare cu o pilă, de pe limba unor moluște, servind la roaderea hranei. – Din fr. radule, lat. radula. Vezi definitia »
silitúră, silitúri, s.f. (înv.) constrângere. Vezi definitia »
PIROXILÍNĂ s. f. amestec de esteri nitrici ai celulozei, folosit la fabricarea explozivilor, a lacurilor etc. (< fr. pyroxyline) Vezi definitia »