stáviță, stắviți, s.f. (reg.) grămadă de 5 snopi. Vezi definitia »

EXOTÉCĂ s. f. 1. înveliș extern al sporogonului. 2. membrană externă a lojei antenelor. 3. stratul extern al grăuntelui de polen. (< fr. exothèque) Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ s.f. Sintetizare a substanțelor organice cu ajutorul energiei chimice provenite din oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. [< germ. Chemosynthese]. Vezi definitia »

RĂCUÍNĂ s. f. v. răcovină. Vezi definitia »

OCRONÓZĂ s. f. afecțiune printr-o colorație cenușie-brună sau neagră a cartilajelor, a tendoanelor și a unor zone ale pielii. (< fr. ochronose) Vezi definitia »