POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije. Vezi definitia »

CARDIOPATÍE s.f. Boală de inimă. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiopathie, cf. gr. kardia – inimă, pathos – suferință]. Vezi definitia »

GRAFOMANȚÍE s. f. tehnică divinatorie de a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. (< it. grafomanzia) Vezi definitia »

CITATOMANÍE s. f. Mania de a cita (2) cu orice prilej. – Citat + manie. Vezi definitia »

SPECTROGRAFÍE s. f. studierea spectrelor luminii cu spectrograful. (< fr. spectrographie) Vezi definitia »