ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba (BĂLCESCU). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr. Vezi definitia »

MORÁVURI s. n. pl. obiceiuri și deprinderi de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. (după lat. mores) Vezi definitia »

prezărí, prezărésc, vb. IV (reg.) a întrezări, a întrevedea. Vezi definitia »

picăturí, picăturésc, vb. IV (reg.; despre lichide) a picura. Vezi definitia »

NICĂÍRI adv. v. nicăieri. Vezi definitia »