BAȘCHÍR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bașkiria. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașchiri. (< rus. baskhir) Vezi definitia »

MICROFURNÍR s.n. Furnir foarte subțire, lipit pe hârtie specială. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir. Vezi definitia »

sictír interj. – Exprimă vulgar repulsia. Tc. sikdir, imperativ pasiv al lui sikmek „a se împerechea” (Șeineanu, II, 321; Lokotsch 1060), cf. ngr. σιϰτίρ „blestem”. – Der. sictiri, vb. (a înjura). Vezi definitia »

cronțír, cronțíre, s.n. (înv.) clondir. Vezi definitia »