TEHNICÍSM s.n. Tendința de a folosi în mod exagerat și mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijând tezele teoretice. [< tehnic + -ism, cf. rus. tehnițizm]. Vezi definitia »

COLECTIVÍSM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme. Vezi definitia »

s.m. (fil.) Nume dat discipolilor lui Pitagora (<fr. acousmatique) Vezi definitia »

AUGUSTINÍSM s. n. doctrina augustinilor, care exaltă puterea grației divine, concilierea platonismului cu doctrina creștină și subordonarea filozofiei față de credință. (< fr. augustinisme) Vezi definitia »

ORFÍSM s. n. 1. Curent religios din Grecia antică, care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză. 2. Curent în pictură care susține primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozității și a dinamismului. – Din fr. orphisme. Vezi definitia »