XEROFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu alimente uscate. [< fr. xérophage, cf. gr. xeros – uscat, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. – Din ucr., rus. šepeljavyj Vezi definitia »

IOSÁG, iosaguri, s. n. (Reg.) Moșie. ♦ Avere, bogăție. – Magh. joszág. Vezi definitia »

baltág (baltage), s. n. – Topor cu coadă lungă, armă. – Var. baltac, băltag, băltac. Tc. baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf. cuman. balta (Kuun 124). Menționat din sec. XVII. Din tc. provin și ngr. μπαλτᾶς, bg. baltija. Der. baltagiu, s. m. (soldat înarmat cu baltag), din tc. baltaci (sec. XVIII), este înv. Vezi definitia »

ARȚÁG, arțaguri, s. n. (Pop. și fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Din magh. harcag. Vezi definitia »