SUPERLATÍV, -Ă adj. Care arată, exprimă o calitate aflată în cel mai înalt grad. ♦ Grad superlativ (și s.n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că o însușire este în gradul cel mai înalt sau la un grad foarte înalt în comparație cu altele. [Cf. lat. superlativus, fr. superlatif]. Vezi definitia »

GENERATÍV, -Ă adj. 1. care generează, care permite reproducerea; referitor la generație (1). 2. gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza regulilor de formare a frazelor corecte într-o limbă. (< engl. generative, fr. génératif) Vezi definitia »

ERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoțit de o erupție. [< fr. éruptif]. Vezi definitia »

MALADÍV, -Ă, maladivi, -e, adj. (Despre oameni) Care are aspect bolnăvicios. ♦ (Despre stări, înclinații etc.) Care arată, trădează o boală. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care este exagerat, anormal (și nu poate fi stăpânit). Sensibilitate maladivă. Frică maladivă. – Din fr. maladif. Vezi definitia »

DIFUZÍV, -Ă adj. (Despre corpuri) Care are proprietatea de a se difuza, de a se răspândi în toate sensurile. [< fr. diffusif]. Vezi definitia »