Definita cuvantului penitență
PENITÉNȚĂ s.f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor; canon; (p. ext.) privațiune. 2. Căință, pocăință. [Cf. lat. paenitentia, fr. pénitence, it. penitenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu penitență
ALABANDÍNĂ s.f. Sulfură naturală de mangan, care se prezintă ca o masă negricioasă și cu un luciu aproape metalic. [< fr. alabandine]. Vezi definitia »
APAȚĂ, com. în jud. Brașov, în lunca Oltului; 2.748 loc. (1991). Stație de c. f. Turn de cetate (sec. 14). Vezi definitia »
grădínă (grădíni), s. f. – Suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, și alb. gradinë. – Der. grădinar, s. m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriță), s. f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s. f. (horticultură); grădinărit, s. n. (horticultură). Vezi definitia »
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri Vezi definitia »
TUMÓRĂ s.f. v. tumoare. Vezi definitia »