Definita cuvantului penitență
PENITÉNȚĂ s.f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor; canon; (p. ext.) privațiune. 2. Căință, pocăință. [Cf. lat. paenitentia, fr. pénitence, it. penitenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu penitență
păscuiálă s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
NEURÍNĂ s. f. substanță organică toxică în materiile intrate în putrefacție. (< fr. neurine) Vezi definitia »
GIURGÍNĂ, giurgine, s. f. (Înv.) Dans de origine turcească (cu figuri și gesturi caraghioase). ◊ Expr. A juca (pe cineva) giurgina = a înșela, a păcăli, a amăgi (pe cineva). – Din tc. curcuna. Vezi definitia »
CORFÍȚĂ, corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). – Corfă + suf. -iță. Vezi definitia »
acarniță, acarnițe s. f. femeie cu greutăți materiale Vezi definitia »