ȘÁRJĂ s. f. I. 1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei. ◊ (fig.) atac (violent). 2. (sport) atac plin de elan asupra adversarului. II. 1. înfățișare caricaturală a unui personaj, a unei idei etc. 2. lucrare, creație în care se caricaturizează. III. 1. încărcătură normală a unui furnal, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; cantitatea de metal lichid din această încărcătură. ◊ proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. 2. cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată. (< fr. charge) Vezi definitia »

BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. Femela bourului. – Din bour + suf. -oaică. Vezi definitia »

NOSEMÓZĂ s.f. Boală contagioasă a albinelor, provocată de un parazit; nosemă (2) [în DN]. [Var. nozemoză s.f. / < fr. nosémose, cf. gr. nosos – boală]. Vezi definitia »

BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika]. Vezi definitia »

NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc; stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: -nă-u-] – Năuci + suf. -eală. Vezi definitia »