apáș (apáși), s. m. – Trib indian din Texas. Ca denumire dată bandiților din Paris, de la 1902. Fr. apache. Vezi definitia »

costumaș, costumașe s. n. (dim., iron.) lucrător al Direcției a V-a a Securității, poliția politică comunistă, care avea misiunea de a patrula la vedere pe Calea Victoriei, între sediile fostului Comitet Central al P.C.R. și al fostului Consiliu de Stat. Vezi definitia »

PANÁȘ s.n. Smoc de pene (colorate) care împodobea odinioară coiful sau chipiul militarilor; penaj. [Pl. -șuri. / < fr. panache, cf. it. pennaccio – penaj]. Vezi definitia »

sabrétaș (-șe), s. n. – Geantă de brîu, purtător de sabie. Fr. sabretache. Vezi definitia »

săláș (-șuri), s. n. – 1. Locuință, locaș, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de țigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparțineau aceluiași proprietar. – Var. Mold. salaș. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălășlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălășluință, s. f. (sălaș, domiciliu); sălășitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa). Vezi definitia »