SIMETRÍE, simetrii, s. f. 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; proporționalitate, concordanță, armonie între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuție egală, regulată, armonioasă a părților unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondență exactă (ca formă, poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot. 2. Spec. Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din lat. symmetria, fr. symétrie. Vezi definitia »

CHEILOTOMÍE s. f. incizie operatorie a buzelor. (< fr. chéilotomie) Vezi definitia »

PSEUDOMNEZÍE s. f. memorie falsă. (< fr. pseudomnésie) Vezi definitia »

MICROREÁCȚIE, microreacții, s. f. Reacție chimică între cantități foarte mici de substanță. [Pr.: -re-ac-ți-e-] – Din fr. microréaction. Vezi definitia »

HEPARINEMÍE s. f. prezența heparinei în sânge. (< fr. héparinémie) Vezi definitia »