schitálă, schitále, s.f. (înv.) bară sau baston rotund, acoperit cu piele sau pergament, care conținea o scrisoare sau un ordin. Vezi definitia »

CARLÍNGĂ s.f. 1. Parte din fuzelajul unui avion în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor. 2. (Mar.) Piesă de legătură longitudinală care unește diferite părți ale unei nave. [Pl. -gi, -ge. / < fr. carlingue, cf. scand. kerling]. Vezi definitia »

șeică, șeice s. f. fată drăguță. Vezi definitia »

FRANCÍSCĂ, franciște, s. f. (Înv.) Toporișcă de diferite mărimi folosită ca armă de luptă. – Din fr. francisque. Vezi definitia »

ESTRÓZĂ s.f. (Biol.) Boală parazitară a oilor și caprelor, produsă de larvele de estru, care se localizează în sinusuri, provocând amețeli. [Scris și oestroză. / < fr. oestrose]. Vezi definitia »