BAROCHÍSM s. n. caracter baroc al unei opere de artă (< fr. baroquisme) Vezi definitia »

DETERMINÍSM s.n. (Fil.) Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind guvernată de legi obiective. [< fr. déterminisme]. Vezi definitia »

CONTEMPLATIVÍSM s. n. orientare gnoseologică specifică materialismului premarxist, care atribuie individului un rol pasiv în procesul cunoașterii. (< contemplativ + -ism) Vezi definitia »

OBLOMOVÍSM s.n. Atitudine de apatie, spirit de stagnare. [< Oblomov – eroul romanului scriitorului rus I. A. Goncearov + -ism, după rus. oblomovșcina]. Vezi definitia »

NEUTRALÍSM s. n. 1. doctrină implicând refuzul de a lua poziție față de un eveniment internațional, de a adera la o alianță militară. 2. tip de relații biotice între indivizii a două specii (populații), care nu utilizează aceeași sursă de hrană. (< fr. neutralisme) Vezi definitia »