BEOTÍSM s. n. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil și în limbă. (< fr. béotisme) Vezi definitia »

PRAGMATÍSM s. n. Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util și avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme. Vezi definitia »

Neologism nord american de folosință internațională, sinonim la origine cu comedia muzicală sau cu o varietate a operetei, musicalul s-a definit treptat ca un spectacol constituit pe o acțiune dramatică unitară (distingându-se astfel de spectacolul de revistă sau de music-hall, alcătuite din piese de sine-stătătoare), într-o alternanță de scene vorbite, numere muzicale și coregrafice. Situațiile dramatice, bine caracterizate, uneori cu tentă tragică, limbajul muzical evoluat, legat nemijlocit de muzica ușoară modernă sau de jazz, delimitează clar musicalul de opereta tradițională Vezi definitia »

MERCURÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu mercur. – Din fr. mercurisme. Vezi definitia »

PIROMETAMORFÍSM s.n. Totalitatea transformărilor datorate temperaturilor înalte suferite de rocile din vecinătatea unui corp eruptiv. [< fr. pyrométamorphisme, cf. gr. pyr – foc, meta – după, morphe – formă]. Vezi definitia »