ȘPRIȚ² s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze) Vezi definitia »

prișléț, prișléți, s.m. 1. (înv.) străin, venetic; vagabond, pribeag. 2. (reg.; în forma: prâșleț) om bicisnic. Vezi definitia »

șorț, șorțuri, s.n. (reg.) 1. reputație proastă. 2. (în loc. vb.) a face șorț = a defăima, a vorbi de rău. Vezi definitia »

tulubăț, tulubéți, s.m. (reg.) 1. trunchi de copac (curățat de coajă); animal (mai ales oaie) jupuit. 2. om gras. 3. (adj.) rotund (capul). 4. partea moale a corpului albinei. Vezi definitia »

scârbéț, -eáță, adj. (înv.) 1. care provoacă scârbă; dezgustător, grețos, respingător. 2. îngrozitor, înfiorător. Vezi definitia »