SÓNDĂ s.f. 1. Puț destinat extragerii unei substanțe minerale fluide (țiței, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de rocă. 2. Aparat folosit pentru determinarea adâncimii mărilor sau a apelor curgătoare. 3. Aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavități naturale din organism sau pentru drenarea unor plăgi. 5. Sondă spațială = rachetă spațială lansată pe direcție verticală cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru înregistrarea anumitor date meteorologice. 6. Pahar de bere lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda]. Vezi definitia »

MANÉLĂ, manele, s. f. Piesă de lemn brut, cu lungime variind după întrebuințări, folosită mai ales în construcții. – Din it. manella. Vezi definitia »

DINAFÁRĂ adv. (În expr.) Pe dinafară = pe de rost. – Din de⁴ + în afară. Vezi definitia »

ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță. Vezi definitia »

DENTÍȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte. Vezi definitia »