HIPSOMETRÍE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie) Vezi definitia »

OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio) Vezi definitia »

străgălíe (-íi), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban). Vezi definitia »

PIRIDOXINURÍE s. f. prezența piridoxinei în urină. (< fr. pyridoxinurie) Vezi definitia »

MARCHETĂRÍE s. f. 1. procedeu de decorare a mobilelor sau a zidăriei constând în aplicarea pe suprafața acestora a unor bucăți mici de placaj, de fildeș etc. pentru a obține un decor geometric, floral sau chiar un tablou. 2. lucrare decorativă astfel obținută. (< fr. marqueterie) Vezi definitia »