CRONOLOGÍE s.f. Indicare a unor fapte în ordine cronologică; sistem de socotire a anilor. ♦ Disciplină care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor istorice. ♦ Listă cuprinzând o succesiune cronologică. [Gen. -iei. / < fr. chronologie, cf. gr. chronos – timp, logos – studiu]. Vezi definitia »

ALOESTEZÍE s. f. transferare a unei senzații în regiunea corespunzătoare simetrică. (< fr. alloesthésie) Vezi definitia »

a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere. Vezi definitia »

PREDISOCIÁȚIE s. f. stare în care se găsesc moleculele unei substanțe după absorbția unor radiații, în care energia de rotație e destul de mare pentru ca molecula să se poată disocia. (< fr. prédissociation) Vezi definitia »

AMPLIFICÁȚIE s.f. Amplificare. [< fr. amplification]. Vezi definitia »