TORCĂTÚRĂ, torcături, s. f. Fel de a toarce. – Din torc (prez. ind. al lui toarce) + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

TORACENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncție pleurală, făcută în scop explorator sau terapeutic; toracocenteză. [< fr. thoracentese, cf. gr. thorax – torace, kentesis – înțepătură]. Vezi definitia »

tăfărágă, tăfărắgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă. Vezi definitia »

FOTOREZISTÉNȚĂ s. f. conductor electric a cărui rezistență variază în funcție de iluminare, funcționând pe baza efectului fotoelectric intern. (< fr. photorésistance) Vezi definitia »

ȘÍNĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene. Vezi definitia »