smârcitúră, smârcitúri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; bețivan. Vezi definitia »

PARAGENÉZĂ s.f. Formarea în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în aceeași epocă. [< fr. paragenèse]. Vezi definitia »

AMETÁBOLĂ adj. (despre insecte) care nu prezintă metamorfoză. (< fr. amétabole) Vezi definitia »

îngineálă s.f. (reg., înv.) apă de opărit rufele. Vezi definitia »

prilosteálă, prilostéli, s.f. (înv.) amăgire, înșelare; ademenire, seducere. Vezi definitia »