POLÍTIC, -Ă I. adj. referitor la politică. ♦ nivel ~ = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme; om ~ = cel care își desfășoară activitatea în domeniul politicii (II, 1); drepturi če = drepturi referitoare la participarea cetățenilor la viața obștească și la conducerea treburilor societății II. s. f. 1. activitate a claselor, a grupurilor sociale în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe. 2. tactică, comportare, abilitate folosită de cineva pentru a-și atinge scopul. (< fr. politique, lat. politicus, gr. politikos, /II/ politike) Vezi definitia »

BABÍC (‹ tc.) s. n. Salam crud, uscat și presat, preparat din carne de oaie și vită în proporții egale, puternic condimentat. Vezi definitia »

EPIDÉMIC, -Ă, epidemici, -ce adj. (Despre unele boli) Cu caracter de epidemie; contagios, molipsitor. – Din fr. épidémique. Vezi definitia »

POLÉMIC, -Ă adj. Care aparține polemicii; critic, combativ. [Cf. fr. polémique]. Vezi definitia »

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic. Vezi definitia »