dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII. Vezi definitia »

TRÓICĂ s. f. 1. sanie rusească cu trei cai. 2. convenție constituită din trei state. 3. asociație (politică) între trei entități. (< rus. troika) Vezi definitia »

COBZIȘOÁRĂ, cobzișoare, s. f. Diminutiv al lui cobză. – Cobză + suf. -ișoară. Vezi definitia »

MASTÓZĂ s.f. (Med.) Modificări ale mamelelor, având la bază o stare de hiperfoliculinie. [< fr. mastose]. Vezi definitia »

grădínă (grădíni), s. f. – Suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, și alb. gradinë. – Der. grădinar, s. m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriță), s. f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s. f. (horticultură); grădinărit, s. n. (horticultură). Vezi definitia »