EMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune în circulație; producerea de către un organ, de către un corp, de către un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiații etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere în circulație a banilor, a hârtiilor de valoare de către un stat, de către o bancă etc. ♦ Marcă poștală sau serie de mai multe mărci pusă oficial în circulație. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. émission, it. emissione, lat. emissio]. Vezi definitia »

PERFORAȚIÚNE s.f. v. perforație. Vezi definitia »

AVARIȚIÚNE s.f. v. avariție. Vezi definitia »

PRESIÚNE s. f. 1. forță exercitată (prin apăsare) asupra unei suprafețe. 2. (fig.) constrângere (morală, politică). (< fr. pression, lat. pressio) Vezi definitia »

dispúne (dispún, ús), vb. – 1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (Refl.) A se înveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune. – Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s. f., din fr.; disponenda, s. f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispoziți(un)e, s. f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispoziție, s. f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr. Vezi definitia »