NUCLÉU s. n. 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. 2. partea centrală, încărcată pozitiv, a unui atom, în care se concentrează aproape întreaga masă a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasmă, constituent principal al celulei, cu rol în reproducerea și în trasmiterea caracterelor. 4. element central cu funcție importantă în propoziție sau în frază. 5. (astr.) porțiune centrală, compactă, a unei comete. 6. (fig.) element esențial al unui lucru. (< fr. nucléus, lat. nucleus) Vezi definitia »

SUFLÉU, sufleuri, s. n. Preparat culinar asemănător cu o budincă, foarte pufos, făcut din legume, brânză sau fructe cu albuș bătut spumă. – Din fr. soufflé. Vezi definitia »

BAIÉU s. n. bandaj al roții unei biciclete de curse conținând în anvelopă o cameră subțire de cauciuc. (după fr. boyau) Vezi definitia »

CONTRAPLONJÉU, contraplonjeuri, s. n. (Cin.) Filmare dirijată de jos în sus, care dă impresia de forță, de înălțare. – Din fr. contre-plongée. Vezi definitia »

PNEUMOPERITONÉU s. n. prezența de aer în peritoneu. (după fr. pneumopéritoine) Vezi definitia »