TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema) Vezi definitia »

poflioágă, poflioáge, s.f. (reg.) carte. Vezi definitia »

ODONTOGENÉZĂ s. f. procesul de formare a dinților. (< fr. odontogenèse) Vezi definitia »

jilétcă (jilétci), s. f. – Vestă. Fr. gilet, prin intermediul rus., bg. žiletka (Sanzewitsch 204; Tiktin; DAR). Folosirea lui, înv. în Munt., se menține în Mold. Vezi definitia »

CITOPOIÉZĂ s. f. (Biol.) Proces de formare și dezvoltare a celulei. – Din fr. cytopoïèse. Vezi definitia »