ȘTIH s.n. (Text.) Împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. [< germ. Stich]. Vezi definitia »

știh, ștíhuri, s.n. (înv.) baionetă. Vezi definitia »

(psih)- se referă la capacitatea de a discerne semnificatia de confuzie, de a crea noi insight-uri, de a percepe si de a identifica relatii care nu sunt vizibile imediat, de a genera noi concepte (în mare măsură non-verbale) Vezi definitia »

HEXASTÍH adj. Compus din șase versuri. [< fr. hexastique, cf. gr. hex – șase, stichos – vers]. Vezi definitia »

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). [Var.: hemistíh s. n.] – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium. Vezi definitia »