PURGAȚIÚNE s.f. v. purgație. Vezi definitia »

INFUZIÚNE s.f. v. infuzie. Vezi definitia »

OCUPAȚIÚNE s.f. v. ocupație. Vezi definitia »

CONTRADISTORSIÚNE s. f. (electr.; impr.) corecție a unei distorsiuni. (< contra¹- + distorsiune) Vezi definitia »

DEȚÍNE, dețín, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține). Vezi definitia »