PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. Vezi definitia »

îndreptăciúne s.f. (înv.) îndreptare. Vezi definitia »

ABOLIȚIÚNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. Vezi definitia »

SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer). Vezi definitia »

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație. Vezi definitia »