MURMURĂTÓR, -OÁRE, murmurători, -oare, adj. Care murmură; șopotitor, susurător, murmuitor. – Murmura + suf. -ător. Vezi definitia »

TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj., subst. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri.] – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris. Vezi definitia »

FLÚDOR s. n. Material de lipit în formă de tub subțire de aliaj de staniu. – Et. nec. Vezi definitia »

topór (-oáre), s. n. – Bardă, secure. – Mr. tăpor, tupor. Sl. toporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 66), cf. bg., slov., rut., rus., pol., mag. topor; pare a fi cuvînt oriental, cf. tc. teber. – Der. toporan, s. m. (înv., ostaș înarmat cu topor); toporaș, s. m. (violetă, Viola odorata, V. hirta, V. Jooi; plante, Tagetes patula, Delphinium consolida, Aquilegia vulgaris); toporășiu, adj. (violet, de culoarea toporașului); toporișcă, s. f. (teslă); toporiște (var. toporîște, mr. tăpăriște), s. f. (coadă de topor), din sl. (bg., rus.) toporište. Țig. sp. tober „topor” (Besses 159) ar putea proveni din rom. sau din tc. Vezi definitia »

ELEVÁTOR², -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire. Vezi definitia »