ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus. Vezi definitia »

ÎNCÂNTIC, încântice, s. n. (Înv., rar) Încântare. [Var.: încântec s. n.] – Din încânta + cântec. Vezi definitia »

IMAGÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la imagism. II. s. f. creație literară în care predomină imaginile; ansamblu de imagini care există în asemenea creații. (< fr. imagistique) Vezi definitia »

horátic s.n. sg. (reg.; în expr.) a-și veni în horatic = a-și veni în fire, a se însănătoși. Vezi definitia »

FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. (Livr.) De fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique. Vezi definitia »