ERITRODONȚÍE s. f. maladie congenitală constând din colorarea în roșu a dinților. (< fr. érythrodontie) Vezi definitia »

FLAȘERÍE s. f. boală infectocontagioasă a viermilor de mătase caracterizată printr-o mortalitate ridicată a larvelor. (< fr. flacherie) Vezi definitia »

BRAHIGRAFÍE s. f. studiu al sistemelor de scriere. (< germ. Brachygraphie) Vezi definitia »

PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie. Vezi definitia »

ETERODOXÍE s.f. (Bis.) Credință contrară unei dogme. V. erezie. [Gen. -iei, var. heterodoxie s.f. / < fr. hétérodoxie, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere]. Vezi definitia »