SCAPOLÍT s. m. mineral amorf conținând silicat de calciu și de aluminiu, în unele roci vulcanice. (< fr. scapolite) Vezi definitia »

MONOFIZÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monofizitismului. (< fr. monophysite) Vezi definitia »

MUTAZILÍT, mutazilíți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice (Mutazilia) care a contribuit, în principal, la dezvoltarea sistemului dogmatic al Islamului sunnit prin adoptarea sistemului de gândire grecesc și folosirea procedeelor logice de demonstrație. Sub domnia califilor abbasizi și ca rezultat al luptelor politico-dogmatice din prima jumătate a secolului al VIII-lea, mutaziliții au constituit școala teologică conducătoare. Principiile de bază ale dogmaticii lor erau învățătura unității absolute a lui Dumnezeu (care excludea orice antropomorfism) și a dreptății lui Dumnezeu, care condiționa libertatea de voință a oamenilor. Învățătura mutaziliților a creării Coranului a devenit, vremelnic, dogmă de stat. Chiar dacă dogmatica mutaziliților a fost mai târziu abandonată, ea continuă să existe sub diverse forme modificate până în prezent. (din n. pr. Al-Mutazim) [Brockhaus] Vezi definitia »

DESZĂPEZÍT, -Ă, deszăpeziți, -te, adj. Care a fost curățat de zăpadă (și redat circulației); destroienit. – V. deszăpezi. Vezi definitia »

CÂRNÍT, -Ă, cârniți, -te, adj. v. CÂRNI. – [DEX '98] Vezi definitia »