BEȘICÁ vb. I. v. bășica. Vezi definitia »

dumicá (-c, -át), vb. – A sfărîma, a fărîmița, a tăia în bucățele. – Mr. dińic, dińicari. Lat. *dēmῑcāre, de la mῑca „bucățică”, cf. mică (Pușcariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greșește propunînd lat. demicāre „a lupta”). Rezultatul normal, demicāre sau dimicare (atestat în sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formația paralelă din fr. émittier ‹ mie ‹ lat. mica. După Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikát, mag. domika „terci”; este însă mai probabil ca aceste cuvinte să provină din rom. (cf. Scriban). – Der. dumicat, s. m. (fărîmă; îmbucătură). Vezi definitia »

sultăníca (dans) s. f. art., neart. sultănícă, g.-d. art. sultănícii Vezi definitia »

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică. Vezi definitia »

DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Des¹- + [îm]piedica. Vezi definitia »