OMILÉTICĂ s. f. disciplină teologică privind regulile oratoriei clerului. (< fr. homilétique) Vezi definitia »

ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv). Vezi definitia »

ANAFÓRNIȚĂ, anafornițe, s. f. Vas în care se ține anafura. – Anaforă² + suf. -niță. Vezi definitia »

ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță. Vezi definitia »

CHINOLÍNĂ s.f. v. chinoleină. Vezi definitia »