COMPENETRÁȚIE s. f. întrepătrundere a senzațiilor de miros, văz și auz; sinestezie. (< fr. compénétration) Vezi definitia »

ACRIBÍE s.f. (Rar) Exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică; conștiinciozitate. [Gen. -iei. / < fr. acribie, cf. gr. akribeia]. Vezi definitia »

INTRADERMOREÁCȚIE, intradermoreacții, s. f. Reacție imună folosită pentru stabilirea diagnosticului în bolile infecțioase și pentru a cerceta susceptibilitatea organismului față de agenți toxici, față de antibiotice etc. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. intradermo-réaction. Vezi definitia »

FONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore și al funcției lor lingvistice; fonetică funcțională. (< fr. phonologie) Vezi definitia »

TORACOSTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție costală în vederea reducerii presiunii intratoracice mari. [Gen. -iei. / < fr. thoracostomie, cf. gr. thorax – torace, stoma – deschidere]. Vezi definitia »