ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. Vezi definitia »

MONOCRISTÁL s. n. cristal mic, cu atomi și molecule dispuse într-o rețea cristalină neîntreruptă. (< fr. monocristal) Vezi definitia »

NAȚIONÁL, -Ă, naționali, -e, adj. Care este propriu sau aparține unei națiuni, unui stat, care caracterizează o națiune sau un stat; care se referă la o națiune, la un stat sau le reprezintă; care este întreținut sau instituit de stat; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective. ◊ Șosea națională = șosea care leagă centrele importante ale unei țări și a cărei întreținere se află în seama administrației centrale. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. nationalis, fr. national. Vezi definitia »

ARSENICÁL, -Ă adj. De arsenic, care conține arsenic. [Cf. fr. arsenical]. Vezi definitia »

PRAIRIÁL RE-/ s. n. a noua lună în calendarul republican francez (2⁰ mai – 1⁸ iunie). (< fr. prairial) Vezi definitia »