CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie. Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRAFÍE s. f. tehnică de studiere a activității electrice a scoarței cerebrale prin aplicarea unor electrozi pe suprafața creierului. (< fr. électrocorticographie) Vezi definitia »

ilúzie (ilúzii), s. f. – Închipuire, amăgire, himeră. – Var. iluziune. Lat. illusio (sec. XIX). – Var. iluziona, vb., din fr. illusionner; iluzionist, s. m. (scamator); iluzionism, s. m. (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adj. (amăgitor, himeric), din lat. illusorius. Vezi definitia »

OMATIDÍE s.f. Fiecare element vizual care intră în alcătuirea ochilor compuși ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici]. Vezi definitia »

METAPLAZÍE s. f. transformare progresivă a structurii unui țesut sau a celulelor sub aspect funcțional, mai ales în cazul unei regenerări. (< fr. métaplasie) Vezi definitia »